Cum sa progresam ?

De multe ori auzim cuvinte ce risca sa devina clisee..."tineretul e speranta acestei tari, viitorul e in mainile voastre". Imi rezerv dreptul de a privi aceasta sintagma cu un scepticism poate dus la extrem pentru ca nu vad cum cei din randurile noastre ar/am putea schimba ceva.

Cu ce suntem mai presus decat actualii si predecesorii? De ce-ar trebui sa credem ca viitorul va straluci? Stim cu totii in ce nisipuri miscatoare se scalda sistemul de invatamant romanesc. Si daca nu de la invatamant ar trebui sa plece aceasta schimbare radicala a societatii, atunci ma intreb de unde?
Invatamantul prescolar si cel primar sunt situate la limita inferioara, deoarece nimeni nu-si mai doreste o slujba de dascal sau educator in conditiile unor salarii mizere, iar in prezent cei ce urmeaza studii pedagogice sunt in majoritate cei ce nu au sanse la o institutie de invatamant superior "de renume" plus o proportie mica formata din cei care intr-adevar simt o atractie pentru aceasta profesie. Trecand la scoala generala, intampinam acelasi tip de probleme: numar redus de dascali, profesor tineri avand o slaba pregatire, exceptiile constituindu-le uneori chiar cei in varsta, carora obisnuim sa le punem in spate toate neregulile din societatea de azi.
Daca aveti impresia ca, prin asta, i-am ridicat oarecum in slavi pe cei cu parul alb, ei bine subliniati cuvantul "uneori" sau mai bine inlocuiti cu "rareori".
Mergand mai departe la invatamantul liceal, dispunem de o imagine conturata de buletinele de stiri. Dascali ce lovesc elevi,un lucru mai grav: dascali loviti de elevi sau elevi loviti de elevi, astfel ca ne intrebam cum sa nu prospere, in aceste conditii, persoanele ce ofera o oarecare "protectie" elevilor contra unor sume de bani? Romanul e, in fond, un intreprinzator. Reusim totusi sa epuizam majoritatea combinatiilor de dispute in interiorul unor institutii in care ar trebui sa fie modelate caractere demne de a duce o tara spre "mai bine". Ar mai trebui sa existe lupte profesor-profesor si le-am avea pe toate. Insa nu mai e mult nici pana acolo.
E greu de spus cum de s-a ajuns aici, cum de profesorii nu mai au autoritate in fata elevilor, cum de scoala s-a transformat intr-un ring de lupta din care n-o sa iasa nici un castigator, ci doar vom iesi cu totii invinsi.
Nici in invatamantul superior lucrurile nu stau prea bine. De ani buni incoace, facultatile incep sa scoata studenti pe banda rulanta, din dorinta de fonduri provenite din taxele de studii a peste 50% dintre studenti (asta in cazul institutiilor de invatamant superior de stat) sau 100% in cazul celor particulare. Astfel profesorii sunt pusi in fata unui numar imens de studenti, neavand cum sa se ocupe cu adevarat de ei. Indata ce termina studiile, proaspat licentiatii constata ca facultatea e folositoare in momentul in care completeaza CV-ul si observa ca arata bine ceva scris in dreptul categoriei "Studii superioare". Mai mult de atat, in timpul anilor de studentie avem de-a face cu vechea meteahna pur romaneasca: "teorie, teorie, teorie...dar practica?"

Incheind cu scoala, ce vedem in componentii societatii de maine? Cum putem avea incredere in ei? Intr-adevar exista si elite ce provin chiar din acel sistem de invatamant, persoane cu adevarat dotate din punct de vedere intelectual, insa care cu prima ocazie vor parasi corabia si bine vor face. Iar daca viitorul e in mainile tanarului preocupat de telefonul de ultima generatie, cel interesat sa citeasca ultima stire mondena despre persoane publice la fel de superficiale, absolut atras de muzica in care se vorbeste de bani, femei, bautura si pe care o asculta inevitabil la telefon in public, cel pentru care cartile sunt doar in numar de cincizeci si doua, cel pentru care gramatica limbii reprezinta un adversar astfel ca o faulteaza ori de cate ori are ocazia, cel ce duce kitsch-ul la extrem, atunci prefer sa nu fac parte din acel viitor, ci doar sa-l observ dintr-un loc mai bun...sper.