Eminescu

Pentru inceput v-as ruga sa va puneti o intrebare: "care a fost cauza mortii lui Mihai Eminescu?".




Daca primul lucru care v-a venit in minte este acela ca poetul a murit din cauza bolii numite sifilis, atunci faceti parte dintr-o trista majoritate de aproximativ 70 de procente dintre respondentii (in numar de 900) aceleiasi intrebari de pe un blog cunoscut. Sa nu credeti totusi ca restul de 30 de procente au dat raspunsuri corecte, ci doar nu stiau.

E foarte trist si deosebit de nedrept sa poti raspunde cu atata superficialitate la aceasta intrebare pusa fara rost pana la urma. De ce ar trebui sa conteze motivul mortii lui Eminescu? Daca intr-adevar ar fi murit de sifilis, ar fi contat in vreun fel? Poeziile sale si-ar fi pierdut din frumusetea unica? Eminescu si-ar fi schimbat statutul de geniu cu cel de alienat psihic? Cu siguranta nu.
Exista insa o tendinta a oamenilor de a-i defaima pe cei care au insemnat cu adevarat ceva in decursul vietii lor. Alaturi de Eminescu stau si alte personalitati: Van Gogh a fost nebun, ajungand la un moment dat sa-si taie o ureche si mai tarziu sa se sinucida, insa cati stiu ca a reusit sa picteze 70 de tablori in tot atatea zile si 200 de tablouri intr-un an? Pablo Picasso era un afemeiat, un paranoic si un narcisist, insa tot el a fost cel mai renumit pictor al secolului al XX-lea. Stefan cel Mare este socotit drept un sot infidel cu numerosi copii nelegitimi in toate colturile Moldovei, cand cu totii cunoastem (sau ar trebui sa cunoastem) rolul deosebit pe care il are in istoria tarii noastre. Si exemplele ar putea continua. Insa de ce trebuie sa ne legam de amanunte adiacente geniului fiecaruia si nu de rolul pentru care au intrat in istorie?

Revenind la Eminescu, e de inteles o oarecare adversitate a tinerilor fata de scriitorii care fac parte din materia predata in scoala la Limba si literatura romana. Atata timp cat elevii vor fi nevoiti sa invete pe de rost poezii si comentarii din carti, implicit sa invete punctul de vedere al autorului respectivei carti pentru a obtine note mari si nu sa citeasca cu drag opera unui poet sau prozator, fara sa incerce sa desluseasca singuri ideile transmise si cat timp nu vor aprecia creatia din placere ci din constrangere, vom avea parte de oameni ale caror modele vor fi fotbalistii, cantaretii de muzica realmente usoara si celelalte persoane obisnuite cu aparitiile la televizor.
Insa de la aceasta adversitate la nepasare ar trebui sa fie un drum lung. Pe Eminescu il citesti, poti sa il iubesti sau nu, dar in nici un caz nu poti sa-l ignori. Si totusi, proportia covarsitoare de raspunsuri superficiale de la intrebarea de care vorbeam mai sus duce mult inspre ignoranta, pentru ca daca l-ai fi citit si implicit apreciat pe poet, n-ai fi putut raspunde cu atata lejeritate unei asemenea intrebari chiar daca in sinea ta ai fi stiut ca acela e adevarul. Nu poti sa "patezi cu vorbe ce ti-i drag".


O sa revin cu alt post referitor la moartea lui Mihai Eminescu, cu riscul de a ramane plictisitor.