Numar vizitatori

Web Site Hit Counter

vineri, 26 iunie 2009

Michael Jackson




A fost al tuturor si am beneficiat cu totii de talentul sau, de pasiunea lui si de dorinta de perfectiune. Am trait fiecare melodie, am primit fiecare emotie transmisa dintr-un suflet de copil. Din momentul in care a urcat pe scena, la varsta de 6 ani, sacrificandu-si copilaria si tineretea pentru a face milioane de oameni fericiti prin muzica sa, Michael Jackson nu si-a mai apartinut. A inteles ca trebuie sa dea totul pentru a duce o cariera de artist pe culmi care n-au mai fost atinse si la performante care nu vor mai fi egalate. A reprezentat originalitatea. Orice ritm, orice miscare, orice vers inseamna Michael Jackson. Multi dintre noi am inteles ce inseamna muzica datorita acestui om, iar melodiile sale au reusit sa intre in inimile tuturor ca un lucru absolut normal, fara sa poti opune rezistenta. Asta chiar intr-o tara in care versurile nu ii erau descifrate de foarte multi oameni, intrucat in acei ani de dupa Revolutie, limba engleza nu era accesibila tuturor. Ne-a incantat tineretea, adolescenta sau poate chiar copilaria fara ca el sa fi stiut ce inseamna lucrurile astea.

Michael Jackson nu a murit, ci doar a renuntat la o viata intr-o lume careia i-a oferit totul si care il ataca din ce in ce mai des, care uitase imaginea lui pe scena, inlocuind-o cu una denigratoare. A ales sa-si lase viata zugravita in cantecele sale, celor care l-au apreciat mereu. Nu stiu daca trebuie sa regretam faptul ca Michael n-a mai reusit sa inceapa ultimul sau turneu. Poate ca nu s-ar fi ridicat la forma de alta data si am fi ramas cu o altfel de imagine a lui. Sau poate ca ar fi dat tot ce avea mai bun, asa cum a facut-o intotdeauna si ar fi reusit sa-si ia adio de la fanii sai asa cum ar fi trebuit. Nu putem sti. Cert e ca Michael Jackson va demonstra ca exista viata si dupa moarte, iar la funeraliile sale vor participa miliarde de oameni. Muzica sa va fi ascultata si va fi apreciata mult mai mult de acum incolo, pentru ca asta e firea oamenilor: nu pot aprecia pe cineva cu adevarat decat dupa ce nu mai este intre noi.

Au fost si vor ramane vesnic Elvis Presley, Frank Sinatra, Freddie Mercury, iar acum Michael Jackson.

Poate prea devreme...

"Born To Amuse, To Inspire, To Delight/ Here One Day/ Gone One Night" - Gone too soon



Michael Jackson - Childhood

Have you seen my Childhood?
I'm searching for the world that I come from
'Cause I've been looking around
In the lost and found of my heart...

No one understands me
They view it as such strange eccentricities...
'Cause I keep kidding around
Like a child, but pardon me...

People say I'm not okay
'Cause I love such elementary things...
It's been my fate to compensate,
for the Childhood
I've never known...

Have you seen my Childhood?
I'm searching for that wonder in my youth
Like pirates in adventurous dreams,
Of conquest and kings on the throne...

Before you judge me, try hard to love me,
Look within your heart then ask,
Have you seen my Childhood?

People say I'm strange that way
'Cause I love such elementary things,
It's been my fate to compensate,
for the Childhood I've never known...

Have you seen my Childhood?
I'm searching for that wonder in my youth
Like fantastical stories to share
The dreams I would dare, watch me fly...

Before you judge me, try hard to love me.
The painful youth I've had
Have you seen my Childhood....


sâmbătă, 20 iunie 2009

Invitatie la Ateneu


Se pare ca, uneori, merita sa sacrifici doua ore dintr-o seara banala pentru a vedea un concert de muzica simfonica, opera ori teatru. Recunosc, nu fac acest sacrificiu prea des, mai mult din comoditate, insa ultima vizita facuta la Ateneu m-a facut sa-mi dau seama ca nu trebuie sa fii un pasionat ca sa te bucure momentele alaturi de oameni fara ochelari de soare de firma, tricouri mulate si trei telefoane mobile care sa sune in ritmuri de manea. Mai ales, nu credeam sa-ti aduca atata satisfactie momentele de liniste deplina ale unei sali in care se aflau aproximativ 500 de oameni carora li se alaturau cei 150 de pe scena - orchestra si corul. Sunt lucruri care par anormale intr-o societate dominata de lipsa de civilizatie, intr-o lume romaneasca plina de mitocanie si lipsita de bun simt, in care personajele epateaza prin prost gust si incultura.

Desi am lasat muzica la final, asta nu inseamna ca e pe ultimul plan. Cum spuneam, nu trebuie sa cunosti operele clasicilor Bach, Mozart, Strauss, Vivaldi sau Haydn ca sa-ti placa o opera care nu-ti suna deloc cunoscut. E suficient sa stii sa te bucuri de fiecare acord al unor instrumente armonizate perfect, de pasiunea unui dirijor, de talentul fiecarui om ce reuseste sa-si faca instrumentul sa prinda viata si pe care nu contenesti in a-i aplauda la final in semn de apreciere.

Felicitari celor care fac aceste vizite mai des decat mine!

P.S. Pentru cei cu tricouri mulate, ochelari de soare, masini cat mai mari si care fac asocierea intre descrierea mea si o cantare unde se arunca bani si se dau dedicatii, Ateneul e cladirea imprimata pe bancnotele de 5 lei.

miercuri, 10 iunie 2009

Alaturi de persoanele cu dizabilitati





Exista in Romania o persoana care a fost intotdeauna alaturi de oamenii cu diferite probleme, cu diferite handicapuri. Nu a dorit niciodata, totusi, sa fie anonim, asa cum fac altii cand ofera sustinere, ci a vrut mereu sa fie alaturi de cei pe care ii aducea in fata tuturor.

Niciodata n-a asteptat ca statul sa ii ofere subventii pentru ajutorarea persoanelor cu handicap si i-a sprijinit mereu asa cum a putut, poate nu intotdeauna material. Au fost voci care spuneau ca raportul este invers si anume ca persoanele napastuite de soarta il plateau, dar refuz sa cred aceasta varianta. Nu pare genul.

Bineinteles ca rautaciosii l-au ironizat si continua sa o faca, dar el isi face treaba in continuare si isi apleaca atentia spre toti oamenii cu probleme. Ba mai mult, persoanele cu dizabiltati vin la el, probabil observand marinimia acestei persoane. Nu e usor sa-i sprijine pe toti, dar face tot posibilul. Ca sa vorbim si de cei care sunt in prim-plan, anume cei cu handicap, bineinteles ca nu-si recunosc aceste probleme, probabil din mandrie sau pentru ca nu vor sa cerseasca mila nimanui.





Multumim ca existi, Dan Diaconescu!






Acestia sunt doar putini dintre nefericiti!

luni, 8 iunie 2009

Despre Alegeri

Asa cum stim, duminica au avut loc si alegeri europarlamentare, iar rezultatul e dezamagitor din mai multe puncte de vedere. In primul rand din cauza absenteismului si al doilea din pricina celor care urmeaza sa ne reprezinte in Parlamentul European.

Nu inteleg de ce oamenii se incapataneaza sa nu treaca 5 minute pe la o sectie de votare, in conditiile in care acum chiar era nevoie sa votezi. Nu trebuia sa ai un partid favorit, sau oameni pe care sa ii simpatizezi de data aceasta, trebuia sa ai trei persoane pe care sa le antipatizezi: o tanara ce nu stie ce e cu ea in politica, un om mai mult sau mai putin nebun si un incult. Asadar, in urma absenteismului, cei trei au sanse aproape de 100% sa ocupe locuri de europarlamentari si sa ne reprezinte pe toti la Bruxelles. Cum a fost posibil acest lucru? E simplu. O prezenta de numai 27,01 % din totalul alegatorilor la urne, iar din acest procent imaginati-va cati au studii. Intotdeauna, intr-o proportie covarsitoare, la vot se prezinta oamenii de la tara si oameni care nu au nicio idee pentru ce voteaza. Asa este posibil ca personaje ca Elena Basescu, Corneliu Vadim-Tudor si Gigi Becali sa fie alesi. Uitasem sa trec la ultimul enumerat si calitatea de infractor. Acum sa nu credeti ca sunt de parere ca restul politicienilor enumerati pe buletinele de vot la celelalte partide ar reprezenta solutiile pentru schimbarea la fata a Romaniei. Bineinteles ca nu, dar nu este normal sa asistam impasibili la triumful unor personaje de genul celor trei de mai sus.

Ca sa nu mai lungim, pentru aceste rezultate vinovati sunt cei care nu s-au prezentat la vot si au permis celorlalti sa-si impuna vointa.
Suntem cu totii nemultumiti ca aceste persoane sunt mediatizate, dar nu facem nimic pentru a-i scoate macar de pe scena politica. Imaginati-l pe Vadim vorbind despre mafia jefuitorilor din Parlamentul European, pe Gigi razand timp de sase minute la auzul unor cuvinte carora o sa le dea altfel de conotatii, el nestiind nicio limba straina, ori facandu-se frate de "dulceata" cu alti parlamentari si pe Elena Basescu urandu-le success-uri tuturor tinerilor din PE.

Daca o sa continuam in aceeasi maniera, atunci chiar nu avem de ce sa speram (daca nu am renuntat cumva la asta), ca in Romania exista si altfel de oameni decat cei prezenti in studioul OTV seara de seara. Nu mai e mult pana cand Cioaca, Elodia, Ogica, Sexy braileanca, Piticul porno si toata generatia de personaje porno sa ne dea lectii de moralitate sau mai stiu eu ce, iar noi sa fim nevoiti sa-i aprobam.

Asadar, domnilor si doamnelor 72,99%, sunteti vinovati!