Eu cu cine NU votez?

Si uite cum am ajuns sa trec de la gandirea ca votul este o indatorire a ta ca om, din respect pentru cei care au luptat pentru ca acest drept sa fie garantat, la opinia ca, in cazul in care mai ai putin respect pentru tine, nu te prezinti. De ce ai mai face acest lucru? Sa le lasi impresia ca esti suficient de prost, sau usor de prostit?

Daca inca esti de parere ca manifestarile din ultima perioada de la Timisoara sau Piata Universitatii au fost spontane si nu organizate de PD-L te duci la urne si e evident unde pui stampila.

Daca il crezi pe Geoana independent, in conditiile in care Dan Voiculescu ii este partener de alianta (PSD+PC), Dinu Patriciu este in spatele PNL-ului (partid din noua alianta) si cu Sorin Ovidiu Vantu, prieten de cativa ani, plus cine stie cati alti oameni se mai afla in spatele unui partid ca PSD-ul, atunci vei fi acolo.

Daca ai impresia ca unul dintre candidati iti va face viata mai frumoasa, tara infloritoare in interiorul careia iti vei putea creste copiii, atunci ai putea sa-ti pui stampila pe frunte. Niciunul dintre ei nu va oferi aceste lucruri.

Daca tot a venit vorba, e clar ca oamenii etichetati drept "moguli" au influenta in randul oamenilor politici si o mare importanta in ceea ce priveste alegerile, atat timp cat Geoana se intalneste cu Vantu in miez de noapte. Memorabila este si declaratia "mogulului" cum ca a a fost de acord ca Geoana sa se dezica de prietenia lor si sa nu spuna adevarul cetatenilor Romaniei pentru "a nu face rau in campania electorala" Dar de fapt, chiar aveam nevoie de dovada concreta pentru faptul ca ei ne mint mereu?

Ca sa nu par un partizan al portocaliilor, nici Traian Basescu nu e departe de ceea ce a facut contracandidatul, in conditiile in care martorul-cheie, Vantu, a declarat ca a avut numeroase intalniri cu seful statului in perioada 2000-2004. Ramane intrebarea: de ce o fi devenit Sorin Ovidiu Vantu un om rau pentru Basescu in ultima perioada, in conditiile in care a fost bun inainte?

In fine, noroc ca au existat aceste dezbateri in care i-am putut vedea fata in fata pe candidatii la Presedintie de anul acesta. Asta nu pentru ca m-ar fi captivat in vreun fel, ci pentru ca altfel m-as fi intrebat daca nu cumva Geoana si Basescu sunt unul si acelasi. Ambii au interese, ambii au legaturi cu oameni care, in aceste momente, nu simt in niciun fel criza economica, avand suficiente resurse financiare sa treaca peste zece recesiuni. Amandurora, cat si celorlalti oameni politici, le place sa minta, cu totii prospera si vor prospera, cu totii te vor enerva.

Dar iata cum, la 20 de ani de la Revolutie (a se citi lovitura de stat), dupa 20 de ani de pseudodemocratie, dupa mai multe alegeri prezidentiale in care credeam ca suntem blestemati sa putem vota un personaj doar pentru a nu castiga celalalt(vezi Iliescu vs. Constantinescu, Iliescu vs. Vadim, Basescu vs. Nastase), sa ajungem in situatia de a nu putea acorda nici macar votul negativ pentru ca nu ne mai putem decide nici macar cine e mai rau.

Devine din ce in ce mai tragic! Am ajuns sa nu mai stim nici macar pe cine sa NU votam...

Fuck

Un monolog al lui Edward Norton in 25th hour. Daca omul asta are atatea de spus, inchipuiti-va un roman cati ar avea de "fuck"



Well, fuck you, too. Fuck me, fuck you, fuck this whole city and everyone in it.
• Fuck the panhandlers, grubbing for money, and smiling at me behind my back.
• Fuck the squeegee men dirtying up the clean windshield of my car. Get a fucking job!
• Fuck the Sikhs and the Pakistanis bombing down the avenues in decrepit cabs, curry steaming out their pores, stinking up my day. Terrorists in fucking training. SLOW THE FUCK DOWN!
• Fuck the Chelsea boys with their waxed chests and pumped up biceps. Going down on each other in my parks and on my piers, jingling their dicks on my Channel 35.
• Fuck the Korean grocers with their pyramids of overpriced fruit and their tulips and roses wrapped in plastic. Ten years in the country, still no speaky English?
• Fuck the Russians in Brighton Beach. Mobster thugs sitting in cafés, sipping tea in little glasses, sugar cubes between their teeth. Wheelin' and dealin' and schemin'. Go back where you fucking came from!
• Fuck the black-hatted Chassidim, strolling up and down 47th street in their dirty gabardine with their dandruff. Selling South African apartheid diamonds!
• Fuck the Wall Street brokers. Self-styled masters of the universe. Michael Douglas, Gordon Gekko wannabe mother fuckers, figuring out new ways to rob hard working people blind. Send those Enron assholes to jail for FUCKING LIFE! You think Bush and Cheney didn't know about that shit? Give me a fucking break! Tyco! Worldcom!
• Fuck the Puerto Ricans. 20 to a car, swelling up the welfare rolls, worst fuckin' parade in the city. And don't even get me started on the Dom-in-i-cans, 'cause they make the Puerto Ricans look good.
• Fuck the Bensonhurst Italians with their pomaded hair, their nylon warm-up suits, their St. Anthony medallions, swinging their, Jason Giambi, Louisville slugger, baseball bats, trying to audition for the Sopranos.
• Fuck the Upper East Side wives with their Hermes scarves and their fifty-dollar Balducci artichokes. Overfed faces getting pulled and lifted and stretched, all taut and shiny. You're not fooling anybody, sweetheart!
• Fuck the uptown brothers. They never pass the ball, they don't want to play defense, they take five steps on every lay-up to the hoop. And then they want to turn around and blame everything on the white man. Slavery ended one hundred and thirty seven years ago. Move the fuck on!
• Fuck the corrupt cops with their anus violating plungers and their 41 shots, standing behind a blue wall of silence. You betray our trust!
• Fuck the priests who put their hands down some innocent child's pants. Fuck the church that protects them, delivering us into evil. And while you're at it, fuck JC! He got off easy! A day on the cross, a weekend in hell, and all the hallelujahs of the legioned angels for eternity! Try seven years in fuckin' Otisville, J!
• Fuck Osama Bin Laden, Al Qaeda, and backward-ass, cave-dwelling, fundamentalist assholes everywhere. On the names of innocent thousands murdered, I pray you spend the rest of eternity with your seventy-two whores roasting in a jet-fuel fire in hell. You towel headed camel jockeys can kiss my royal Irish ass!
Fuck Jacob Elinsky, whining malcontent. Fuck Francis Xavier Slaughtery my best friend, judging me while he stares at my girlfriend's ass. Fuck Naturelle Riviera, I gave her my trust and she stabbed me in the back, sold me up the river, fucking bitch. Fuck my father with his endless grief, standing behind that bar sipping on club sodas, selling whisky to firemen, cheering the Bronx bombers.
• Fuck this whole city and everyone in it. From the row-houses of Astoria to the penthouses on Park Avenue, from the projects in the Bronx to the lofts in Soho. From the tenements in Alphabet City to the brownstones in Park slope to the split-levels in Staten Island. Let an earthquake crumble it, let the fires rage, let it burn to fucking ash and then let the waters rise and submerge this whole rat-infested place.

Aplauze!

Ca tot a venit vremea lansarilor de candidaturi pe banda rulanta, ma intreb care e scopul acestor festivitati impresionante. In primul rand, cu totii stiam care vor fi candidatii la Presedintie, nu ne incalzeste cu nimic ca auzim inca o stire si ca vedem imagini in care Geoana, Antonescu, Basescu sau altcineva este aclamat de o mare de multime.

Cred ca oamenii politici, sau persoanele din spatele campaniilor electorale, ar trebui sa revizuiasca manifestarile de genul acesta. Pai, lumea oricum nu ii mai crede in momentul in care fac promisiuni, iar sentimentul ca suntem mintiti si ca totul e de fatada nu poate fi decat amplificat de multimea de aplaudaci din sala sau din locatia respectiva. Cu totii stim ca sunt membri de partid adusi din toata tara si pusi sa scandeze la un semn al cuiva.

De ce nu incearca sa se lanseze intr-o piata publica, fara sa-si cheme partizanii? Ar face si o economie considerabila...
Dar cum sa faci asa ceva? Ar mai veni cineva sa asculte minciuni? Cred ca suntem satui... Ar aplauda cineva frenetic la sfarsitul fiecarei fraze pline de demagogie? Cu siguranta nu...

In conditiile astea, doar nu putem lasa bietii candidati sa intre in cursa pentru obtinerea fotoliului de presedinte dezamagiti si cu moralul la pamant, fara sa para salvatorii natiunii... Asa ca, aplaudati-va singuri! Noi ne-am saturat...

P.S. Iar ca un exemplu ca PSD e "tatal lor" in ceea ce priveste astfel de manifestatii, cand eram in liceu nu am facut ore o zi intreaga pentru ca a trebuit sa fim prezenti la vizita lui Adrian Nastase in orasul nostru.

Becoming pro's

Ce pot face 172 de studenti ai Universitatii de Comunicare din Quebec, Canada. Se pare ca nu vor duce lipsa de profesionisti...

Miscarea de rezistenta

Da, sustin si eu Miscarea de rezistenta a celor de la Jurnalul National.

Sustin pentru ca m-am saturat de gradul de incultura din tara, de tupeu, de furt, de nesimtire. Sunt unul dintre cei satui de Gigi Becali, de Nikita, de invitatii lui Dan Diaconescu, de vedete inchipuite, de manele, de furturi, de minciuna, de mizerie, de cancan, de clik si 'libertatea', de puta madre si de gigolo italiano.

Desi cred ca aceasta initiativa va avansa greoi, intrucat sintagma "Prosti da' multi" se potriveste mai bine ca niciodata si chiar daca am spus de multe ori ca aceasta tara este perfecta si ofera conditii propice smecherilor si "baietilor destepti", nu ezit sa ma consider apropiatul lui Eminescu, Minulescu, Marin Preda, Brancusi, Caragiale, Eliade, Cioran si a multor altora.

Pana la urma suntem cu totii rezistenti tuturor acestor non-valori din tara, din moment ce vorbim si scriem romaneste, in loc sa fim departe.

http://miscareaderezistenta.jurnalul.ro/

Despre biserici

Florin Chilian - Ca-n viata - Da click si citeste


Nu de putine ori am spus ca nu-mi place biserica, nu-mi place credinta in Dumnezeu dusa la extrem, pentru ca de acolo pana la dementa nu e decat un mic pas, mult mai mic decat intre geniu si nebunie. Am renuntat de mult la a mai rosti "Da, Doamne" sau "Doamne-ajuta" intrucat nimeni nu-ti ofera nimic si nimeni nu te ajuta decat tu insuti.

Ma intreb de ce nu ti se da nimic, in conditiile in care Dumnezeu are atat de multi bani. De asemenea, nu imi dau seama de ce unii oameni de afaceri isi infiinteaza firme (asa-numitele off-shore-uri) in "paradisuri fiscale" pentru a scapa de impozite, cand curtile bisericilor sunt goale. Spun asta pentru ca biserica insasi este un paradis fiscal, iar in ceea ce priveste banii intrati in "companie", totul functioneaza perfect. Sumele imense provenite din concesionarea padurilor sau inchirierea imobilelor retrocedate ori din vanzarea de lumanari sau alte obiecte bisericesti nu sunt impozitate in vreun fel. Pare-se ca si Garda Financiara se ghideaza dupa principiul "Crede si nu cerceta".

Ca tot am vorbit de retrocedari, sa luam un mic exemplu: in 2007, catre Arhiepiscopia Sucevei si Radutilor erau in curs de retrocedare 100.000 de hectare de padure cu o valoare de peste 2 miliarde de euro la acea data, aceeasi arhiepiscopie aflandu-se de ceva ani in litigiu cu statul pentru inca 192.000 de hectare. Si cine semneaza aceste ordine de redare a pamanturilor sau imobilelor? Bineinteles, politicienii pentru ca si Biserica "voteaza".

O alta neregula este reprezentata de afacerea cu lumanari. Poate parea un aspect banal acest comert cu obiectele din ceara, insa veniturile se ridica la cateva zeci de milioane de euro anual. Biserica este asociata anumitor societatii producatoare de astfel de obiecte, orice alt comerciant neputand sa intre pe piata. Acest lucru este chiar mai mult decat un monopol, intrucat intr-o piata de tip monopol, firma care detine intreaga putere are o forta financiara atat de mare incat isi permita sa scoata de pe piata orice concurent prin practicarea unui pret sub costuri, mergand pe pierdere o scurta perioada, rezultatul fiind excluderea rivalului care nu poate rezista mult timp "pe minus". Bineinteles, de prevenirea unor astfel de lucruri se ocupa Consiliul Concurentei, insa nu si in cazul bisericii. Aceasta chiar este protejata de Legea 489/2006 - Legea cultelor, care mentioneaza „Art. 29. - (1) Cultele au dreptul exclusiv de a produce si valorifica obiectele si bunurile necesare activitatii de cult, in conditiile legii". Asadar, le e mai mult decat simplu sa nu accepte concurenta. La alineatul doi se mentioneaza faptul ca operele muzicale folosite in activitatea cultelor se face, bineinteles, fara plata drepturilor de autor.

Si daca tot am vazut ca bani sunt in aceasta afacere, ma intreb de ce oare a fost nevoie de 399,57 milioane de lei de la Bugetul de Stat, plus bani din donatii pentru ridicarea unor lacase de cult in perioada 2005-2008. Unde mai pui ca intre 1990-1999 s-au ridicat 808 astfel de noi biserici la care se adauga reparatii la cele existente deja.

In final, concluzia e una singura: intr-adevar Dumnezeu e in toate! Chiar si la Bursa, unde controleaza, spre exemplu, 5.74% din compania VES SA Sighisoara sau 13% dintr-o firma din Cernavoda care se ocupa cu tranzactionarea a energiei electrice, dar si in audiovizual unde detine mai mult de 11 licente inregistrate la CNA.

Asadar, veniti de luati Lumina!


Sursa: Saptamana Financiara

Ce bine suna anii '70

Rainy Night In Georgia
by Brook Benton



Hoverin' by my suitcase, tryin' to find a warm place to spend the night

Heavy rain fallin', seems I hear your voice callin' "It's all right."

A rainy night in Georgia, a rainy night in Georgia

It seems like it's rainin' all over the world

I feel like it's rainin' all over the world



Neon signs a-flashin', taxi cabs and buses passin' through the night

A distant moanin' of a train seems to play a sad refrain to the night

A rainy night in Georgia, such a rainy night in Georgia

Lord, I believe it's rainin' all over the world

I feel like it's rainin' all over the world



How many times I wondered

It still comes out the same

No matter how you look at it or think of it

It's life and you just got to play the game





I find me a place in a box car, so I take my guitar to pass some time

Late at night when it's hard to rest I hold your picture to my chest and I feel fine

(minor scat) But it's a rainy night in Georgia, baby, it's a rainy night in Georgia I

feel it's rainin' all over the world, kinda lonely now And it's rainin' all over the

world



Oh, have you ever been lonely, people?

And you feel that it was rainin' all over this man's world

You're talking 'bout rainin', rainin', rainin', rainin', rainin', rainin', rainin',

rainin', rainin' rainin', rainin', rainin'

Razboi in presa: Jurnalul National vs. Adevarul

Motivul? De aceasta data nu a mai fost vorba de un nou diferend in ceea ce priveste cartile supliment oferite de cele doua cotidiene, asa cum a fost in cazul Enigmei Otiliei. De aceasta data este vorba de faptul ca directorul Jurnalului, Marius Tuca, prezent in Vama Veche cu ocazia festivalului Folk you!, n-a gasit un loc mai bun de parcare decat pe plaja, asemenea posesorilor de limuzine cu multe zero-uri in pretul de catalog, in Mamaia sau alte statiuni de pe litoralul romanesc. Iar acest lucru a fost imediat semnalat de cei de la Adevarul.

Se dovedeste inca o data cat de buni moralisti suntem, insa cand vine vorba de respectarea regulilor de bun simt sustinute, suntem primii care le incalcam.

Mai amuzant insa este raspunsul directorului, la intamplarea semnalata de Adevarul: "Nu am parcat maşina pe plajă, nu am trecut şi nu am forţat nicio barieră. Mii de maşini erau parcate aşa cum era parcată şi maşina mea, fără să încalce vreo lege sau vreo normă rutieră. Toată Vama a parcat aşa cum am parcat eu. Şi, masina mea făcea parte din staff-ul organizatorilor, noi eram organizatorul acestui spectacol. Şi, nu în ultimul rând, maşina mea, acolo unde era, nu fusese parcată de mine, ci de unul din şoferii de la Jurnalul Naţional, pentru că acolo unde o pusesem eu oamenii stăteau pe ea".

Ia sa vedem cum se traduc spusele lui Marius Tuca: "N-am parcat masina pe plaja, si daca am parcat-o, nu eram singurul nesimtit. Nu am incalcat nicio norma rutiera, ci doar norme ale bunului simt. Daca am parcat pe plaja am facut-o pentru ca eram organizator al festivalului Folk you!, deci eram indreptatit. Si oricum m-am scuzat degeaba pana acum pentru ca nici macar n-am parcat eu, ci un sofer al Jurnalului National, deci sunt nevinovat din orice punct de vedere."



Prima din stanga.

Dupa declaratia de mai sus, edificatoare de altfel, Marius Tuca adauga faptul ca i s-ar parea normal (la fel de normal cum este sa-ti parchezi masina pe plaja daca esti organizator al unui festival) ca patronul ziarului sa ii dea afara pe cei care au scris materialele respective, dar si pe cei care au aprobat publicarea lor. Aici ce poti sa mai spui ?

Nu erau binevenite niste biete scuze ?


- Urmeaza episodul 2 Cotidianul vs. Cotidianul-

USH...Universitatea Second Hand

Oxford, Cambridge, Princeton si Yale păleau in fata Universitatii Spiru Haret pana acum cateva zile. Niciuna dintre ele nu avea un numar de 311.928 de studenti in curs de absolvire, iar acest lucru le situa in urma USH in clasamentul celor mai mari universitati din Lume. Bineinteles, ca in toate domeniile, romanii sunt pe primul loc.

N-ar fi trebuit sa mai treaca mult timp ca sa ii depasim definitiv pe englezi, germani, francezi in clasamentul tarilor cu cel mai mare procentaj al populatiei cu studii superioare, dar uite cum Ministerul Educatiei spulbera aceast vis, declarand ca neacreditata Universitatea Spiru Haret.

In prezent, aceasta universitate plateste tribut nesimtirii. In momentul in care ai profit de peste 30 de milioane de euro anual, acordand diplome oricarei persoane inscrise, pentru ca nu cred ca a fost cineva care sa nu obtina actul doveditor al trecerii prin facultate la finele celor 3-4 ani, inseamna ca ai depasit o limita a bunului-simt.

Situatia nu e foarte diferita nici in restul universitatilor particulare sau de stat, singura exceptie fiind aceea ca nu dispun de atatea mii de locuri alocate invatamatului la distanta. In rest, aceeasi trecere prin facultate fara sa ramai cu mare lucru in momentul in care iesi cu diploma in mana.

In orice caz, la cum arata lucrurile, nu se va intampla nimic in ceea ce priveste Universitatea Spiru Haret, intrucat, ca in orice domenii, oamenii implicati au multi bani, in Romania asta echivaland cu functii si putere. Mai mult, cum ar putea politicienii sa excluda Spirtu Haret din lupta pentru suprematie in ceea ce priveste cele mai mari universitati din lume ?

Pacat, ar fi fost unul dintre putinele lucruri bune gandite de Ministerul Educatiei in ultimii 20 de ani.

Last day dream

Un om isi vede viata trecandu-i prin fata ochilor in 42 de secunde. Film al regizorului Chris Milk pentru 42 Second Dream Film Festival in Beijing, China.

Enjoy!

Last Day Dream from Chris Milk.

Michael Jackson

A fost al tuturor si am beneficiat cu totii de talentul sau, de pasiunea lui si de dorinta de perfectiune. Am trait fiecare melodie, am primit fiecare emotie transmisa dintr-un suflet de copil. Din momentul in care a urcat pe scena, la varsta de 6 ani, sacrificandu-si copilaria si tineretea pentru a face milioane de oameni fericiti prin muzica sa, Michael Jackson nu si-a mai apartinut. A inteles ca trebuie sa dea totul pentru a duce o cariera de artist pe culmi care n-au mai fost atinse si la performante care nu vor mai fi egalate. A reprezentat originalitatea. Orice ritm, orice miscare, orice vers inseamna Michael Jackson. Multi dintre noi am inteles ce inseamna muzica datorita acestui om, iar melodiile sale au reusit sa intre in inimile tuturor ca un lucru absolut normal, fara sa poti opune rezistenta. Asta chiar intr-o tara in care versurile nu ii erau descifrate de foarte multi oameni, intrucat in acei ani de dupa Revolutie, limba engleza nu era accesibila tuturor. Ne-a incantat tineretea, adolescenta sau poate chiar copilaria fara ca el sa fi stiut ce inseamna lucrurile astea.

Michael Jackson nu a murit, ci doar a renuntat la o viata intr-o lume careia i-a oferit totul si care il ataca din ce in ce mai des, care uitase imaginea lui pe scena, inlocuind-o cu una denigratoare. A ales sa-si lase viata zugravita in cantecele sale, celor care l-au apreciat mereu. Nu stiu daca trebuie sa regretam faptul ca Michael n-a mai reusit sa inceapa ultimul sau turneu. Poate ca nu s-ar fi ridicat la forma de alta data si am fi ramas cu o altfel de imagine a lui. Sau poate ca ar fi dat tot ce avea mai bun, asa cum a facut-o intotdeauna si ar fi reusit sa-si ia adio de la fanii sai asa cum ar fi trebuit. Nu putem sti. Cert e ca Michael Jackson va demonstra ca exista viata si dupa moarte, iar la funeraliile sale vor participa miliarde de oameni. Muzica sa va fi ascultata si va fi apreciata mult mai mult de acum incolo, pentru ca asta e firea oamenilor: nu pot aprecia pe cineva cu adevarat decat dupa ce nu mai este intre noi.

Au fost si vor ramane vesnic Elvis Presley, Frank Sinatra, Freddie Mercury, iar acum Michael Jackson.

Poate prea devreme...

"Born To Amuse, To Inspire, To Delight/ Here One Day/ Gone One Night" - Gone too soon



Michael Jackson - Childhood

Have you seen my Childhood?
I'm searching for the world that I come from
'Cause I've been looking around
In the lost and found of my heart...

No one understands me
They view it as such strange eccentricities...
'Cause I keep kidding around
Like a child, but pardon me...

People say I'm not okay
'Cause I love such elementary things...
It's been my fate to compensate,
for the Childhood
I've never known...

Have you seen my Childhood?
I'm searching for that wonder in my youth
Like pirates in adventurous dreams,
Of conquest and kings on the throne...

Before you judge me, try hard to love me,
Look within your heart then ask,
Have you seen my Childhood?

People say I'm strange that way
'Cause I love such elementary things,
It's been my fate to compensate,
for the Childhood I've never known...

Have you seen my Childhood?
I'm searching for that wonder in my youth
Like fantastical stories to share
The dreams I would dare, watch me fly...

Before you judge me, try hard to love me.
The painful youth I've had
Have you seen my Childhood....

Invitatie la Ateneu

Se pare ca, uneori, merita sa sacrifici doua ore dintr-o seara banala pentru a vedea un concert de muzica simfonica, opera ori teatru. Recunosc, nu fac acest sacrificiu prea des, mai mult din comoditate, insa ultima vizita facuta la Ateneu m-a facut sa-mi dau seama ca nu trebuie sa fii un pasionat ca sa te bucure momentele alaturi de oameni fara ochelari de soare de firma, tricouri mulate si trei telefoane mobile care sa sune in ritmuri de manea. Mai ales, nu credeam sa-ti aduca atata satisfactie momentele de liniste deplina ale unei sali in care se aflau aproximativ 500 de oameni carora li se alaturau cei 150 de pe scena - orchestra si corul. Sunt lucruri care par anormale intr-o societate dominata de lipsa de civilizatie, intr-o lume romaneasca plina de mitocanie si lipsita de bun simt, in care personajele epateaza prin prost gust si incultura.

Desi am lasat muzica la final, asta nu inseamna ca e pe ultimul plan. Cum spuneam, nu trebuie sa cunosti operele clasicilor Bach, Mozart, Strauss, Vivaldi sau Haydn ca sa-ti placa o opera care nu-ti suna deloc cunoscut. E suficient sa stii sa te bucuri de fiecare acord al unor instrumente armonizate perfect, de pasiunea unui dirijor, de talentul fiecarui om ce reuseste sa-si faca instrumentul sa prinda viata si pe care nu contenesti in a-i aplauda la final in semn de apreciere.

Felicitari celor care fac aceste vizite mai des decat mine!

P.S. Pentru cei cu tricouri mulate, ochelari de soare, masini cat mai mari si care fac asocierea intre descrierea mea si o cantare unde se arunca bani si se dau dedicatii, Ateneul e cladirea imprimata pe bancnotele de 5 lei.

Alaturi de persoanele cu dizabilitati

Exista in Romania o persoana care a fost intotdeauna alaturi de oamenii cu diferite probleme, cu diferite handicapuri. Nu a dorit niciodata, totusi, sa fie anonim, asa cum fac altii cand ofera sustinere, ci a vrut mereu sa fie alaturi de cei pe care ii aducea in fata tuturor.

Niciodata n-a asteptat ca statul sa ii ofere subventii pentru ajutorarea persoanelor cu handicap si i-a sprijinit mereu asa cum a putut, poate nu intotdeauna material. Au fost voci care spuneau ca raportul este invers si anume ca persoanele napastuite de soarta il plateau, dar refuz sa cred aceasta varianta. Nu pare genul.

Bineinteles ca rautaciosii l-au ironizat si continua sa o faca, dar el isi face treaba in continuare si isi apleaca atentia spre toti oamenii cu probleme. Ba mai mult, persoanele cu dizabiltati vin la el, probabil observand marinimia acestei persoane. Nu e usor sa-i sprijine pe toti, dar face tot posibilul. Ca sa vorbim si de cei care sunt in prim-plan, anume cei cu handicap, bineinteles ca nu-si recunosc aceste probleme, probabil din mandrie sau pentru ca nu vor sa cerseasca mila nimanui.





Multumim ca existi, Dan Diaconescu!






Acestia sunt doar putini dintre nefericiti!

Despre Alegeri

Asa cum stim, duminica au avut loc si alegeri europarlamentare, iar rezultatul e dezamagitor din mai multe puncte de vedere. In primul rand din cauza absenteismului si al doilea din pricina celor care urmeaza sa ne reprezinte in Parlamentul European.

Nu inteleg de ce oamenii se incapataneaza sa nu treaca 5 minute pe la o sectie de votare, in conditiile in care acum chiar era nevoie sa votezi. Nu trebuia sa ai un partid favorit, sau oameni pe care sa ii simpatizezi de data aceasta, trebuia sa ai trei persoane pe care sa le antipatizezi: o tanara ce nu stie ce e cu ea in politica, un om mai mult sau mai putin nebun si un incult. Asadar, in urma absenteismului, cei trei au sanse aproape de 100% sa ocupe locuri de europarlamentari si sa ne reprezinte pe toti la Bruxelles. Cum a fost posibil acest lucru? E simplu. O prezenta de numai 27,01 % din totalul alegatorilor la urne, iar din acest procent imaginati-va cati au studii. Intotdeauna, intr-o proportie covarsitoare, la vot se prezinta oamenii de la tara si oameni care nu au nicio idee pentru ce voteaza. Asa este posibil ca personaje ca Elena Basescu, Corneliu Vadim-Tudor si Gigi Becali sa fie alesi. Uitasem sa trec la ultimul enumerat si calitatea de infractor. Acum sa nu credeti ca sunt de parere ca restul politicienilor enumerati pe buletinele de vot la celelalte partide ar reprezenta solutiile pentru schimbarea la fata a Romaniei. Bineinteles ca nu, dar nu este normal sa asistam impasibili la triumful unor personaje de genul celor trei de mai sus.

Ca sa nu mai lungim, pentru aceste rezultate vinovati sunt cei care nu s-au prezentat la vot si au permis celorlalti sa-si impuna vointa.
Suntem cu totii nemultumiti ca aceste persoane sunt mediatizate, dar nu facem nimic pentru a-i scoate macar de pe scena politica. Imaginati-l pe Vadim vorbind despre mafia jefuitorilor din Parlamentul European, pe Gigi razand timp de sase minute la auzul unor cuvinte carora o sa le dea altfel de conotatii, el nestiind nicio limba straina, ori facandu-se frate de "dulceata" cu alti parlamentari si pe Elena Basescu urandu-le success-uri tuturor tinerilor din PE.

Daca o sa continuam in aceeasi maniera, atunci chiar nu avem de ce sa speram (daca nu am renuntat cumva la asta), ca in Romania exista si altfel de oameni decat cei prezenti in studioul OTV seara de seara. Nu mai e mult pana cand Cioaca, Elodia, Ogica, Sexy braileanca, Piticul porno si toata generatia de personaje porno sa ne dea lectii de moralitate sau mai stiu eu ce, iar noi sa fim nevoiti sa-i aprobam.

Asadar, domnilor si doamnelor 72,99%, sunteti vinovati!

Eminescu

Pentru inceput v-as ruga sa va puneti o intrebare: "care a fost cauza mortii lui Mihai Eminescu?".




Daca primul lucru care v-a venit in minte este acela ca poetul a murit din cauza bolii numite sifilis, atunci faceti parte dintr-o trista majoritate de aproximativ 70 de procente dintre respondentii (in numar de 900) aceleiasi intrebari de pe un blog cunoscut. Sa nu credeti totusi ca restul de 30 de procente au dat raspunsuri corecte, ci doar nu stiau.

E foarte trist si deosebit de nedrept sa poti raspunde cu atata superficialitate la aceasta intrebare pusa fara rost pana la urma. De ce ar trebui sa conteze motivul mortii lui Eminescu? Daca intr-adevar ar fi murit de sifilis, ar fi contat in vreun fel? Poeziile sale si-ar fi pierdut din frumusetea unica? Eminescu si-ar fi schimbat statutul de geniu cu cel de alienat psihic? Cu siguranta nu.
Exista insa o tendinta a oamenilor de a-i defaima pe cei care au insemnat cu adevarat ceva in decursul vietii lor. Alaturi de Eminescu stau si alte personalitati: Van Gogh a fost nebun, ajungand la un moment dat sa-si taie o ureche si mai tarziu sa se sinucida, insa cati stiu ca a reusit sa picteze 70 de tablori in tot atatea zile si 200 de tablouri intr-un an? Pablo Picasso era un afemeiat, un paranoic si un narcisist, insa tot el a fost cel mai renumit pictor al secolului al XX-lea. Stefan cel Mare este socotit drept un sot infidel cu numerosi copii nelegitimi in toate colturile Moldovei, cand cu totii cunoastem (sau ar trebui sa cunoastem) rolul deosebit pe care il are in istoria tarii noastre. Si exemplele ar putea continua. Insa de ce trebuie sa ne legam de amanunte adiacente geniului fiecaruia si nu de rolul pentru care au intrat in istorie?

Revenind la Eminescu, e de inteles o oarecare adversitate a tinerilor fata de scriitorii care fac parte din materia predata in scoala la Limba si literatura romana. Atata timp cat elevii vor fi nevoiti sa invete pe de rost poezii si comentarii din carti, implicit sa invete punctul de vedere al autorului respectivei carti pentru a obtine note mari si nu sa citeasca cu drag opera unui poet sau prozator, fara sa incerce sa desluseasca singuri ideile transmise si cat timp nu vor aprecia creatia din placere ci din constrangere, vom avea parte de oameni ale caror modele vor fi fotbalistii, cantaretii de muzica realmente usoara si celelalte persoane obisnuite cu aparitiile la televizor.
Insa de la aceasta adversitate la nepasare ar trebui sa fie un drum lung. Pe Eminescu il citesti, poti sa il iubesti sau nu, dar in nici un caz nu poti sa-l ignori. Si totusi, proportia covarsitoare de raspunsuri superficiale de la intrebarea de care vorbeam mai sus duce mult inspre ignoranta, pentru ca daca l-ai fi citit si implicit apreciat pe poet, n-ai fi putut raspunde cu atata lejeritate unei asemenea intrebari chiar daca in sinea ta ai fi stiut ca acela e adevarul. Nu poti sa "patezi cu vorbe ce ti-i drag".


O sa revin cu alt post referitor la moartea lui Mihai Eminescu, cu riscul de a ramane plictisitor.

O poezie pentru azi

Ultima scrisoare
Mihai Beniuc

Recita Florian Pittis:



Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare

Despre sarbatoarea campeneasca Eurovision Romania

Dupa doua post-uri pline de cuvinte si plictisitoare, revin cu unul superficial. Nu stiu de ne legam atat de un biet festival al Eurovisionului, castigat pana acum mai mult pe criterii geografice, geopolitice si mai putin pe criterii muzicale, dar uite ca ne legam.
Oricat m-as stradui, concurs nu pot sa-i zic. Avand in vedere ca s-a cantat, s-a jucat, voie buna a fost, posibil si mici si bere in culise, as prefera sa spun ca a fost o Sarbatoare campeneasca. Am o vaga impresie ca am uitat sa includ ceva in enumeratia de mai sus... Ah da, s-a si jurizat. Si s-a jurizat prost. Ca in fiecare an, juriul reuseste sa duca in finala, alti interpreti decat pe favoritii publicului si ma intreb de ce... E foarte posibil ca juriile sa fie incercate de un puternic sentiment de superioritate profesionala conform caruia publicul neavand studii de specialitate asa cum au ei, neanalizand profesionist si in detaliu prestatia scenica a concurentilor, nu poate avea dreptate. Asadar, melodia preferata de publicul votant iese din discutie inca de la start. Nu numai atat, e foarte usor sa fii demagog si sa refuzi ca preferintele tale in orice domeniu sa coincida cu preferintele "celor multi". Si asta doar pentru a convinge ca esti altfel, ca esti mai elevat. Nu poate exista asa ceva in gandirea celor din juriului? Eu zic ca da, doar suntem romani.

Totusi, poate ca acesta este si scopul acestui concurs, dat fiind faptul ca rareori s-a intamplat ca preselectia nationala sa nu se finalizeze cu un scandal. Cum stim bine ca, in Romania, in dreptul cuvantului scandal poti trece cu usurinta termenii mediatizare ori publicitate fara sa-ti fie teama ca gresesti, nici varianta asta nu poate fi ignorata. Si cum oare sa se creeze acest scandal altfel decat printr-o decizie finala a juriului care sa enerveze pe toata lumea? Mai mult, intaresc acest lucru prin faptul ca pana in acest an, juriul nu era necesar la alegerea unei piese ce urma sa participe la un concurs in care punctajele erau oferite doar pe baza voturilor primite de la telespectatori din toate tarile. Si totusi in fiecare an am avut parte de ei...oare de ce?

Ca sa intaresc ceea ce am spus, iata cum a votat juriul la Eurovision Romania: Click pe imagine

Dupa cum observam, doar doi dintre membri juriului merita a fi suspectati de corectitudine : Dana Dorian si Cristian Faur, cei ce au oferit punctaje apropiate celor doua piese favorite: The Balkan Girls si Dear mama, 12 puncte si 10 puncte. Ce s-a intamplat in cazul celorlalti e rusinos. Sa oferi 10 puncte pentru Elena Gheorghe si 2 puncte pentru Blaxy Girls, cum a fost cazul Aurei Urziceanu, ori 12 puncte, respectiv 3 - Liana Elekes, 10 - 2 Andrei Kerestely, nici ceilalti nefiind prea departe, pare oarecum sfidator sau batjocoritor la adresa publicului.

P.S. Post nascut din solidaritate cu talentul solistei de la Blaxy Girls.

Ca tot suntem la capitolul muzica. Enjoy Counting Crows - Holiday in Spain:

Cum sa progresam ?

De multe ori auzim cuvinte ce risca sa devina clisee..."tineretul e speranta acestei tari, viitorul e in mainile voastre". Imi rezerv dreptul de a privi aceasta sintagma cu un scepticism poate dus la extrem pentru ca nu vad cum cei din randurile noastre ar/am putea schimba ceva.

Cu ce suntem mai presus decat actualii si predecesorii? De ce-ar trebui sa credem ca viitorul va straluci? Stim cu totii in ce nisipuri miscatoare se scalda sistemul de invatamant romanesc. Si daca nu de la invatamant ar trebui sa plece aceasta schimbare radicala a societatii, atunci ma intreb de unde?
Invatamantul prescolar si cel primar sunt situate la limita inferioara, deoarece nimeni nu-si mai doreste o slujba de dascal sau educator in conditiile unor salarii mizere, iar in prezent cei ce urmeaza studii pedagogice sunt in majoritate cei ce nu au sanse la o institutie de invatamant superior "de renume" plus o proportie mica formata din cei care intr-adevar simt o atractie pentru aceasta profesie. Trecand la scoala generala, intampinam acelasi tip de probleme: numar redus de dascali, profesor tineri avand o slaba pregatire, exceptiile constituindu-le uneori chiar cei in varsta, carora obisnuim sa le punem in spate toate neregulile din societatea de azi.
Daca aveti impresia ca, prin asta, i-am ridicat oarecum in slavi pe cei cu parul alb, ei bine subliniati cuvantul "uneori" sau mai bine inlocuiti cu "rareori".
Mergand mai departe la invatamantul liceal, dispunem de o imagine conturata de buletinele de stiri. Dascali ce lovesc elevi,un lucru mai grav: dascali loviti de elevi sau elevi loviti de elevi, astfel ca ne intrebam cum sa nu prospere, in aceste conditii, persoanele ce ofera o oarecare "protectie" elevilor contra unor sume de bani? Romanul e, in fond, un intreprinzator. Reusim totusi sa epuizam majoritatea combinatiilor de dispute in interiorul unor institutii in care ar trebui sa fie modelate caractere demne de a duce o tara spre "mai bine". Ar mai trebui sa existe lupte profesor-profesor si le-am avea pe toate. Insa nu mai e mult nici pana acolo.
E greu de spus cum de s-a ajuns aici, cum de profesorii nu mai au autoritate in fata elevilor, cum de scoala s-a transformat intr-un ring de lupta din care n-o sa iasa nici un castigator, ci doar vom iesi cu totii invinsi.
Nici in invatamantul superior lucrurile nu stau prea bine. De ani buni incoace, facultatile incep sa scoata studenti pe banda rulanta, din dorinta de fonduri provenite din taxele de studii a peste 50% dintre studenti (asta in cazul institutiilor de invatamant superior de stat) sau 100% in cazul celor particulare. Astfel profesorii sunt pusi in fata unui numar imens de studenti, neavand cum sa se ocupe cu adevarat de ei. Indata ce termina studiile, proaspat licentiatii constata ca facultatea e folositoare in momentul in care completeaza CV-ul si observa ca arata bine ceva scris in dreptul categoriei "Studii superioare". Mai mult de atat, in timpul anilor de studentie avem de-a face cu vechea meteahna pur romaneasca: "teorie, teorie, teorie...dar practica?"

Incheind cu scoala, ce vedem in componentii societatii de maine? Cum putem avea incredere in ei? Intr-adevar exista si elite ce provin chiar din acel sistem de invatamant, persoane cu adevarat dotate din punct de vedere intelectual, insa care cu prima ocazie vor parasi corabia si bine vor face. Iar daca viitorul e in mainile tanarului preocupat de telefonul de ultima generatie, cel interesat sa citeasca ultima stire mondena despre persoane publice la fel de superficiale, absolut atras de muzica in care se vorbeste de bani, femei, bautura si pe care o asculta inevitabil la telefon in public, cel pentru care cartile sunt doar in numar de cincizeci si doua, cel pentru care gramatica limbii reprezinta un adversar astfel ca o faulteaza ori de cate ori are ocazia, cel ce duce kitsch-ul la extrem, atunci prefer sa nu fac parte din acel viitor, ci doar sa-l observ dintr-un loc mai bun...sper.

Despre o tara...

Ti s-a intamplat vreodata sa te gandesti sa pleci? Sa lasi in urma tot ce ai, sa lasi in urma o viata si sa iei de la capat alta noua ? Cu siguranta ai facut-o! Tu, cel dornic de a trai nu la un nivel superior cealui din tara ta, pentru ca mai jos de atat e greu sa fii, dar sa ajungi in normalitate (a se citi civilizatie). Intr-adevar, ti-e greu sa lasi o familie, sa lasi prietenii tai Victor, Paul, Florin si George in favoarea unor potentiali Wayne, Pierre, Friedrich ori Giuliano si sa lasi toate locurile ce-ti aduc aminte in principal de tine. Pe deasupra te invinovatesti ca esti egoist ca te gandesti doar la tine si la binele tau. Si chiar de-ar fi asa, nu te poti impaca cu gandul ca vei putea sa-ti iei cu tine doar amintiri si o fractiune din ceea ce insemni. Insa te gandesti ca o sa o faci pana la urma. Brusc iti imaginezi ca vei ajunge intr-o tara in care vei fi respectat daca vei respecta, intr-o societate de esenta, in care munca iti va fi apreciata si remunerarea va fi proportionala cu nivelul si anii de studii. Insa din nou lupta cu tine reincepe si iti pui intrebari daca asta e, de fapt, motivul ascuns in adancul sufletului pentru care iti doresti sa pleci, partea materiala. Te linistesti in momentul in care iti iei gandul de la acea lume desavarsita si arunci o privire in lumea reala si-ti dai seama ca in nici un caz nu e singurul motiv temeinic. Ce vezi in ea? Doar nuante de gri…si din pacate nu numai la figurat, insa asta poate fi unul din lucrurile bune…macar nu vezi o lume cosmetizata in culori vii, nu trebuie sa cercetezi prea multi pentru a vedea unde traiesti, nu poti fi mintit chiar atat de mult incat sa crezi si ca lumea ta e una normala. Nu trebuie sa stai prea mult pe ganduri pentru a realiza ca iti duci zilele intr-o lume fara cei sapte ani de acasa, o lume careia ii lipseste cea mai elementara pregatire in orice domeniu si neputincioasa in a asigura un minim confort, o minima securitate, o minima aparare a drepturilor.

Sa zicem ca ai trecut de toate astea, sa zicem ca ai castigat lupta cu tine insuti.
Ce faci, insa, in momentul in care lumea pe care o visezi incepe sa fie ruinata de oameni nascuti in aceeasi tara ca si tine si fac acolo exact ce au invatat, isi continua toate indeletnicirile deprinse in locurile natale? Ce faci in momentul in care persoanele de acolo, speriate (pe buna dreptate) de oamenii ce se aseamana cu tine doar prin cuvantul inscris in dreptul nationalitatii lor, incep sa te judece crezand ca esti la fel?

Desigur, acesta nu e un etalon, nu e obligatoriu sa se intample asa...insa,din pacate, e foarte posibil.